Seară de rugăciune pentru pruncii nenăscuţi - 25 martie 2014, de Bunavestire

Pentru femeile din România zilelor noastre vestea unei sarcini nu este o bună-vestire...
Multe sunt la prima sarcină, la primul iubit, la prima dezamăgire, la prima escapadă amoroasă...multe sunt la a doua, a treia, a patra posibilă naştere...Femei multe, unele mame, altele tinere fete. Şi de fiecare dată aceeaşi poveste, cu un prunc nenăscut, firav, neputincios, avid de iubire, de ocrotire, condamnat la moarte prin avort de disperarea mamei, de ignoranţa, de neputinţa ori de neiubirea ei...

Ce putem face noi?
În primul rând - şi cel mai la îndemână - să ne rugăm.
Pentru mame şi prunci deopotrivă.
Pentru lumea aceasta care pare să nu-i mai îngăduie în ea pe niciunii, pentru că nu sunt în duhul ei.
Apoi, să arătăm lumii că ne pasă.

În România anului 2014, într-o dupăamiază de 22 martie au mărşăluit pe străzi, în multe oraşe, oameni cărora le pasă de prunci - nenăscuţi ori născuţi - şi de mame. Şi de viitorul unei tări care se depopulează, care în curând, din lipsă de valori şi Viaţă va fi împrăştiată şi dusă în colţurile lumii de năpraznicul vânt secularist.

Sibienii n-au mărşăluit, pentru că la noi Marşul pentru Viaţă s-a împământenit a fi purtat pe străzi de 1 Iunie.
Dar Sibiul se roagă...şi vă cheamă şi pe voi mâine, de Bunavestire, să ducem împreună, prin rugăciunea noastră, veste bună pruncilor ucişi în avorturi şi acelora care încă aşteaptă în listele de progamări ale cabinetelor ginecologice...

Zi de doliu. Solidari cu Aradul

Suntem solidari, în gând şi rugăciune cu Aradul!
 Articol preluat de pe Alege viaţa!

Zi de Doliu Naţional

În 21 martie 2014 vom decreta Ziua de Doliu Naţional în memoria celor peste 20.000.000 de victime ale avortului în multiplele lui forme de manifestare.
Argument: 20. 000. 000 este o cifră generică, în curând o să-i putem spune “simbolică”. Cifra reală doar Dumnezeu o ştie pentru că, de fapt sunt foarte multe avorturi neînregistrate, iar cele realizate prin sterilet şi aşa zisa contracepţie adaugă un număr de care mă infior încercând să mi-l imaginez.
20.000.000 de români care nu s-au născut.
Dar dacă era vorba de 2.000. 000 de copii? Dar dacă era vorba de 200.000 de copilaşi români? Dar dacă era vorba “doar” de 2 000? Mai merita să decretăm o zi de doliu naţional? Mai merita, o să ziceţi. “Ce vină au avut copilaşii ăia”?
Dar dacă e vorba despre copilul tău?
Mai merită să-l plângem toţi acum?
“Mai merită…” – o să plângi în sinea ta.
“Cine eşti tu (sau cine sunteţi voi) să decretezi zi de doliu naţional?”
“Eu?”"Noi?”- atunci când suntem adunaţi în numele lui Hristos, suntem Biserica. Biserica îşi plânge fiii.
Nu putem aştepta ca statul român prin guvernul lui format majoritar din trădători de neam, patrie şi credinţă să decreteze printr-un act publicat în Monitorul Oficial al României Ziua de Doliu Naţional pentru Pruncul Nenăscut. Dacă aşteptăm asta devenim noi înşine părtaşi la trădare. Ei, ştim bine, au alte priorităţi.
Nu putem aştepta ca biserica privită ca instituţie divino-umană să decreteze printr-un act public Ziua de Doliu Naţional pentru Pruncul Nenăscut în condiţiile în care accentul cade azi mai mult pe calitatea “umană” din sintagma mai sus menţionată, a se înţelege “politică“, iar restul comentariilor vi le las dumneavoastră. Preoţii care îşi asumă adevărata slujire întru Hristos vor participa şi susţine această iniţiativă cum au făcut-o şi în anii precedenţi, pentru că, în realitate aceşti preoţi împreună cu noi, laicatul ortodox, suntem adevărata Biserică – scrisă cu majusculă – şi trăitoare în duh şi adevăr.
Nu putem aştepta Judecata decât dacă vrem să mai adăugăm o acuză la cele pe care, oricum, le vom auzi şi de care doar mila, incomensurabila milă a lui Dumnezeu ne va scăpa.
Aşadar, în 21 martie vom purta în piept sau la pe braţ o panglică de doliu în memoria celor ce nu au apucat să fie.
Cei care doriţi să mediatizaţi în oraşele dumneavoastră această iniţiativă, puteţi descărca fluturaţul de mai sus care joacă şi rolul de afiş totodată, şi îi puteţi printa şi distribui. Cu cât vom fi mai mulţi în ţară care vom comemora în ziua de 21 martie 2014 victimele nevinovate ale ignoranţei, tinereţii, răutăţii şi prostiei noastre cu atât şansele ca şi cei din jurul nostru să-şi vină în fire cresc.
Iar dacă noi, românii, vom avea un dram de pocăinţă adevărată, poate mai rabdă Dumnezeu neamul nostru şi eu cred că mila Lui e mare…

Marşul pentru viaţă, România 2013

Asumă, ajută, adoptă! 

Vino la „Marșul pentru viață”!

  - Comunicat pentru presă -

România, 18 martie – Mai sunt doar câteva zile până la începerea manifestărilor denumite „Marşul pentru Viaţă”, eveniment organizat în 27 de orașe și comune de asociații și fundații civice creștine din România.

Ajuns la a treia ediție națională, cu o participare în creștere, „Marșul” are ca scop afirmarea și sprijinirea unor valori esențiale: dreptul la viaţă al tuturor persoanelor începând din momentul concepţiei şi familia ca temelie a unei societăţi prospere.

Tema din acest an a „Marșului pentru Viață”, prezentată sub forma unui mesaj-manifest adresat publicului, este „Iubește-i pe amândoi! - Asumă, ajută, adoptă!” Manifestul este o invitație la implicare în sprijinul femeilor însărcinate, care sunt constrânse să apeleze la avort din cauza indiferenței și a lipsei de ajutor, uneori chiar din partea celor apropiați.

Această adevărată formă de violenţă împotriva femeilor care poartă o sarcină neaşteptată nu trebuie să ne mai lase indiferenţi. De aceea, sunt aşteptaţi la marş „toţi cei care cred că dreptul la viaţă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar dragostea şi compasiunea faţă de o mamă şi copilul ei reprezintă cea mai nobilă formă de implicare civică.”

Societatea trebuie să facă astfel încât un copil să nu fie perceput ca un obstacol în calea împlinirii unei femei, a bunăstării ei ori a realizării profesionale. Copilul este un dar pe care o femeie îl aduce societăţii, iar aceasta este datoare cu întreg sprijinul necesar. De aceea, organizatorii consideră că femeile merită să fie sprijinite personal, dar și pe plan social și politic prin promovarea unor legi care să ușureze situaţia financiară dificilă, să faciliteze adopţia şi să facă accesibilă consilierea în sarcina nedorită.

În acest sens, astăzi a fost depusă la principalele instituții ale statului o petiție, semnată de peste 70 de organizații non-guvernamentale. Prin petiție se solicită adoptarea unei legislaţii favorabile vieţii şi familiei și a unor programe de educație coerente, în contextul în care România continuă să aibă una din cele mai ridicate rate ale avortului dintre toate ţările Uniunii Europene și suferă o degradare accentuată a importanței familiei.

Până în acest moment, 24 de orașe și 3 sate din România și-au anunțat participarea la „Marşul pentru Viaţă”. Evenimentul începe în 22 martie la Cluj-Napoca și Fălticeni, continuă în 23 martie la Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistrița, Brașov, București, Caracal, Constanța, Deva, Iași, Onești, Oradea, Pitești, Satu Mare, Slatina, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tg. Mureș, Tulcea; în 24 martie se organizează în Craiova, Sf. Gheorghe și satele Adășeni și Tudor Vladimirescu (jud. Botoșani), pentru a se încheia în 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, la Zoițani (Botoșani). În unele orașe (Arad, Iași) manifestările sunt mai complexe și se întind chiar pe durata a 2-3 zile.

Cu fiecare ediție, „Marșul pentru viață” din România este tot mai aproape de tradiția evenimentelor similare din mari orașe ale lumii, precum Washington, Paris, Berlin, Bruxelles, San Francisco, Toronto şi Budapesta.

  

Imagine arhiva ProVita Sibiu - Marş pentru viaţă 2011

Invitaţie la film

11 A

Astăzi mi-am luat la revedere de la încă o clasă din Noica (până acum am finalizat prezentările la trei clase). Le-am spus-o şi lor, o spun şi aici: am rămas cu un gol... Nu ştiu cum suportă profesorii plecarea elevilor la liceu sau facultate după ce timp de 1,2,3 sau 4 ani s-au întâlnit cu ei săptămânal!?! De unele clase poate că te bucuri că ai scăpat, dar ce te faci cu clasele bune, cu clasele preferate, cu elevii preferaţi?... Vorba cuiva: "Esti suporter - suportă totul!". Deci, astăzi am încheiat prezentările la clasa 11 A, una din clasele preferate... Totdeauna am emoţii la ultima prezentare, pentru că e important cum te prezinţi pentru ultima oară, nu? Poţi să spui ceva greşit şi să strici totul, sau dimpotrivă. Eu sper că n-am stricat nimic, iar informaţiile pe care le-am oferit pe parcursul celor cinci întâlniri să îi ajute să ia cea mai bună decizie atunci când vor fi puşi în situaţie. Atunci când eşti informat trebuie să fii mult mai responsabil. Este o datorie!

Din nou la Noica!

Astăzi am avut (din nou) bucuria de a face o prezentare Pro-Vita în Liceul "Constantin Noica" din Sibiu - de data aceasta unei clase de a IX-a. Trebuie să mărturisesc că am avut mari emoţii inainte de a intra. Este prima clasă de a noua la care am prezentat, până acum axându-ne mai ales pe clasele terminale. Pe drum spre liceu îmi veneau în minte tot felul de idei de genul "dacă nu sunt interesaţi de subiect?", "dacă se vor simţi ofensaţi că le vorbesc despre BTS-uri" etc. etc. Emoţiile nu mi-au trecut nici când am intrat efectiv în clasă. Erau peste 25 de elevi, plini de viaţă şi dornici să vorbească (toţi odată - dacă se poate :)). Dar m-am liniştit apoi... Elevii au fost minunaţi!!! Mi-au răspuns la întrebări, n-au fost nicio clipă frustraţi, au fost tot timpul "pe fază". Câteva fete mi-au atras atenţia în mod deosebit: o elevă din primele bănci care mi-a amintit de protagonista filmului "A walk to remember" - nu-mi pot da seama nici acum (după ce am căutat o poză cu Mandy Moore din timpul filmărilor) dacă asemănarea se referă la fizic sau ceva din atitudinea ei m-a făcut să mă duc cu gândul la acest film. Apoi a fost eleva cu fustă lungă şi batic, care mi s-a părut atât de naturală şi finuţă; a mai fost o elevă, blondă, foarte frumuşică, dar cu o privire  tristă. Băieţii au fost şi ei foarte simpatici. 

La întrebarea: "Ce te face puternic?" una din fete a răspuns "Cărţile". Mi-a plăcut. Din atitudinea ei mi-am dat seama că nu o zice doar aşa, ca să impresioneze.

Dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut faptul că deşi le mâncasem şi lor toată pauza mare, când i-am întrebat dacă ne mai primesc pentru că mai avem câteva materiale interesante de prezentat, le-au sclipit tuturor ochii şi au întrebat la unison: "Mai veniţi?!". Faza asta m-a topit...Mi-am dat seama că nu venisem degeaba.

Da, dragii mei, dacă este totul în regulă, ne vom reîntâlni joi, la aceeaşi oră. 

Pe curând!

Noutăţi

Astăzi am cunoscut nişte tineri minunaţi! Unde?! În Liceul "Constantin Noica" din Sibiu. Am reînceput Campania "Vreau să aflu despre viaţă" - campanie de informare şi educare în rândul liceenilor sibieni. Aşa cum am menţionat anterior, am avut plăcuta surpriză să mă întâlnesc cu o clasă de a 11-a fără fiţe, politicoşi, bine-crescuţi, interesaţi de ceea ce aveam să le prezentăm. Cel mai important este că neaşteaptă şi săptămâna viitoare, chiar dacă le-am "mâncat" toată pauza mare :).

Pe marţi, aşadar!