miercuri, 23 noiembrie 2011

Harta natalităţii în România

Harta natalitatii
In 2010, s-au nascut 21.147 de copii in Bucuresti, mai mult decat dublu fata de urmatoarea clasata, care este judetul Iasi. In Iasi s-au nascut anul trecut 9.499 de copii.
Urmatoarele pozitii sunt ocupate de Constanta (8.161 de nou-nascuti), Suceava (8.001), Bacau (7.305), Prahova (7.172), Cluj (6.839), Timis (6.837). Dupa cum se observa, judetele mari, unde este cea mai numeroasa populatie, se afla si pe primele locuri la nasteri.
Iar pe ultimele pozitii regasim judetele mici, gen Covasna, Tulcea, Salaj, etc.
Evoluţia natalităţii
Din nefericire, natalitatea este pe un minus accentuat in aproape toata tara. Singura luminita de la capatul tunelului vine de la Bucuresti si Ilfov. Acestea sunt singurele sperante, singurele locuri in care natalitatea se situeaza pe plus in 2010, comparativ cu 1990.
In schimb, in celelalte judete este dezastru. Natalitatea a scazut cu valori cuprinse intre 18% si 50%. Astfel, cea mai drastica scadere, de 50%, a avut loc in judetul Hunedoara (de la 7.358 de copii nascuti in 1990, pana la 3.683 in 2010).
Oltenia si Moldova
Iar urmatoarele pozitii sunt ocupate, preponderent, de judete din Moldova si Oltenia. Ceea ce arata un lucru interesant: la numarul de copii nascuti in 2010 judetele mari ocupa primele pozitii. Totusi, la ritmul scaderii natalitatii din 1990 si pana in 2010, judetele din Oltenia si Moldova conduc detasat.
Explicatia ne-a fost furnizata de specialistii din cadrul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. „Cei care au plecat in strainatate sunt, cu precadere, tinerii, cei care isi intemeiaza familii.
Iar cea mai mare parte a celor care au plecat provin din zonele mai sarace ale tarii, care sunt exact acestea, Moldova si Oltenia. Practic, cei care erau motoarele sporului natural au parasit tara”, au explicat specialisti din cadrul institutiei.
In plus, in judetele mari, unde veniturile sunt peste medie, rata natalitatii a scazut mai putin, mai lent.
Cu alte cuvinte, judetele din Oltenia si Moldova se ‘sting’ cel mai rapid. Impreuna cu o rata crescuta a deceselor, aceste zone au cele mai mari sanse sa ramana cu o populatie tot mai scazuta.
Cum a evoluat natalitatea în judeţele României din 1990 până în 2010.
(Sursa: http://www.econtext.ro/dosar--2/analiza/harta-natalitatii-cum-a-evoluat-natalitatea-in-ultimii-douazeci-de-ani-in-fiecare-judet-topul-judetelor-pe-cale-de-disparitie.html)

sâmbătă, 13 august 2011

Mărturisire


„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viaţă”

ALEXE I.,medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin... Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! 
De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu - licean pe atunci - mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina - un Volkswagen Passat nou-nouţ - pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu... 

Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva... Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul. 
Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcatui...”.

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea... Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi - surprinzător, pentru un păcătos ca mine - câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplateşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”
(Formula As nr 641: 8-15 Noiembrie 2004)



joi, 9 iunie 2011

Despre adolescenţă şi conflictul între generaţii


Conflictul intre generatii a existat dintotdeauna, dar parca nicicand nu a atins cote atat de inalte precum in zilele noastre. Sa fie oare de vina societatea care este intr-o continua transformare, sa fie conceptiile parintilor sau ale adolescentilor? Cert este ca asistam la o ruptura intre generatii care afecteaza relatia de familie. Auzim cazuri in care adolescentii, din cauza lipsei de comunicare cu familia recurg la gesturi inexplicabile. Sa fie aceasta o situatie fara iesire? 
Adolescenta este definita ca fiind acea perioada de tranzitie psihologica, biologica si sociala de la pubertate la maturitate si reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si decisive perioade ale vietii unei persoane. Apar diferite probleme si manifestari, mai ales in relatia cu parintii si pentru a putea face fata acestora trebuie stabilite cateva reguli pentru adolescenti. Adolescentul se afla acum in plin proces de constientizare a identitatii si a personalitatii sale si odata cu aceasta constientizare apar si o serie de probleme si manifestari. Problemele cu care se confrunta adolescentul sunt legate atat de familie cat si de societate, in relatia cu prietenii, cu colegii de scoala sau chiar cu profesorii.

Una din cele mai intalnite probleme in perioada de adolescenta este incercarea de a se identifica cu adultii: dorinta de a fuma, de a bea, de a conduce automobile, de a avea relatii sexuale. Problemele adolescentei intervin odata cu aparitia acelor manifestari variate precum: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, gelozie, invidie, manie, nesiguranta etc. Adolescenta este nu numai o varsta a dramei, ci si a marilor elanuri sau a integrarii sociale. Acum se consolideaza structura gandirii logice si formale, a capacitatii de interpretare si evaluare, a spiritului critic si autocritic. Pe langa problemele si manifestarile uzuale, apare si gustul pentru rationament si atitudinea critica pentru valori. Adolescentul se rupe de autoritatea familiei si incearca sa se integreze intr-un grup care ii seamana

Drogurile, prostitutia, avorturile, delincventa juvenila, abandonul scolar sunt rezultatele firesti ale societatii secularizate in care traim. Peste tot in mass media apar informatii despre aceste crude realitati ale vietii si aparent cel mai greu lucru este sa fii parinte. Sentimente de teama, frica, neliniste iti inunda sufletul si incerci sa faci tot posibilul ca sa-ti protejezi copilul. Nu stim exact cat de constienti sunt adolescentii de pericolul care ii pandeste, insa parintii, vazand toate aceastea devin foarte protectori, stricti si chiar severi cu copiii lor. Tentatia e mare, libertatea la fel, si tinerii, derutati si lipsiti de repere, cad cu usurinta in capcanele acestui mediu. Conflictul intre generatii este rezultatul unor conceptii si pareri diferite. Unii considera ca el izvoreste din experienta parintilor in opozitie cu lipsa de experienta a adolescentilor. Sa fie oare vorba doar de asa ceva? Psihologii sustin ca aceste diferente de opinie au la baza lipsa de comunicare in familie si uneori neincrederea in propriul copil.
Lipsa de comuniune in familie in speta lipsa comunicarii a dus la fenomene noi: in ultima perioadă, adolescenţii preferă pentru a comunica mai mult tastarea de mesaje, discuţiile telefonice sau prin intermediul diverselor reţele de socializare; adolescentii pierd o gramada de timp socializand pe internet, prin intermediul site-urilor gen Facebook, Hi5, MySpace sau a programelor ca Messenger. Studii recente arata ca exista insa si o parte plina a paharului: adolescentii deprind abilitati care ii ajuta sa se descurce in ritmul lumii de astazi. Studiul desfasurat si-a concentrat mai mult atentia asupra avantajelor pe care le au tinerii care folosesc conturile de socializare, nu care sunt insa si efectele abuzului de aceste mijloace de comunicare. Este o certitudine ca mijloacele noi de comunicare dau buzna in viata noastra, insa mass-media sustin ca parintii nu ar trebui sa fie prea ingrijorati. Asa sa fie? 
In opinia acestora, majoritatea adolescentilor prefera sa socializeze pe internet, facandu-si noi prieteni sau schimband mesaje cu cei pe care ii au deja la lista de contacte. 
Studiul a avut in vizor mai mult de 800 de tineri si a observat aproximativ 5000 de ore de activitate online.
Potrivit acestuia, adolescentii isi formeaza o comunitate online cu care comunica prin diverse mijloace, fie via internet sau telefon, si vad acest gen de socializare ca pe o necesitate, nicidecum o dependenta. „In momentul in care ajung acasa, dau drumul la calculator”, a declarat un adolescent de 15 ani, participant la studiu, precizand ca desi parintii au incercat sa ii puna diverse piedici pentru a-i reduce accesul la internet, acesta a reusit, intr-un fel sau altul, sa treaca peste ele si sa comunice cu prietenii sai dupa bunul plac.
O singura fata de 14 ani dintre adolescentii participanti la studiu a vrut sa se retraga din acest mediu online, insa dupa o saptamana a revenit la vechile obiceiuri, sustinand ca pur si simplu nu poate sa traiasca fara internet sau telefon. In Rusia o fetita s-a urcat pe acoperis si si-a amenintat mama ca se arunca daca nu-i reface conexiunea taiata la internet.  
Tinere, orice dependenta este sclavie!  
Avem necesitati fiziologice (mancatul, dormitul etc) dar calculatorul nu face parte dintre acestea! Partea buna a acestei dependente o reprezinta faptul ca tinerii nu se opresc doar la a-si alcatui un profil pe un site de socializare, ci exploreaza diverse aplicatii, invata sa caute informatii online, sa experimenteze noi produse media si sa isi adapteze dupa propriile cerinte propria pagina web.
Dar calculatorul folosit in exces afecteaza sanatatea copilului. Pe langa probleme cu ochii, dureri de cap, lipsa capacitatii de concentrare apare si o depersonalizare.
Desi studiul prezinta doar avantajele retelelor de socializare, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ii dai mana libera adolescentului de a-si petrece tot timpul pe internet fara nici un fel de supraveghere.
Sunt cazuri in care socializarea online a prins realitate, rezultatul fiind unul tragic pentru copil. Chiar daca aceste cazuri sunt destul de rare, important este faptul ca acestea reprezinta un semnal de alarma la adresa naivitatii tinerilor. In plus, site-urile de socializare smulg date persnale importante care, odata postate pe internet, pot ajunge in maini ce pot profita de pe urma acestora 

Fundamentul vietii de familie il constituie comuniunea de iubire, relatiile afectuoase directe nu de la distanta cu persoane cvasinecunoscute din lista de contacte.
Pentru a „actiona“ asupra adolescentilor, parintii mai au la dispozitie mijloacele economice si pedepsele. Insa, acestea nu reprezinta strategii ideale. Modul in care noi actionam este determinat de emotiile noastre.
Atunci cand intr-o familie exista emotii pozitive, adolescentii au parte de o dezvoltare sanatoasa.
Sarcina noastra ca parinti este sa ne asiguram ca adolescentii ajung niste adulti inteligenti pe plan emotional, sa-i ajutam atunci cand apar problemele si sa ii insotim pe aceasta portiune de drum, destul de dificila, dintre copilarie si maturitate. 
Noi ca parinti nu percepem dificultatile pe care adolescentii le intampina ca fiind foarte mari si avem tendinta sa le tratam cu usurinta adresandu-le multe reprosuri, neintelegand de ce pentru ei sunt atat de mari aceste probleme. Stresul provocat pentru un adolescent de pierderea cercului de prieteni este echivalent cu pierderea serviciului pentru adult. Majoritatea parintilor uita insa ca ei privesc problemele din adolescenta avand experienta varstei adulte, pentru ca adolescentii trec pentru prima oara prin ele neavand experienta de viata pe care o au adultii. 
Asupra adolescentilor se exercita in zilele noastre mai multe influente si tentatii. Diferenta intre noi si copiii nostri, din perspectiva informationala, este foarte mare. Niciodata in istoria omenirii la copii nu au ajuns atat de multe informatii fara sa treaca mai intai prin filtrul unui educator adult.
In prezent, parintii sunt intr-o competitie foarte severa pentru a castiga atentia copiilor lor si incercarile de a-i influenta pe adolescenti sunt in mod constant alterate de numeroasele mesaje care ii incurajeaza sa actioneze si sa gandeasca altfel decat ne invata Biblia. Viata agitata si timpul limitat de care parintii dispun fac si mai dificil accesul la aceasta lume a adolescentilor. Majoritatea se afla sub influenta colegilor, a internetului si a altor mijloace de informare pe care noi, ca parinti, nu le putem filtra. In acest proces care este adolescenta copiii trec in mare viteza. Nu este usor sa exercitam ca parinti o influenta asupra copiilor ajunsi la varsta adolescentei daca nu avem deja o relatie foarte apropiata cu ei. Este nevoie din partea parintilor de iubire, deschidere si stabilirea unor limite foarte clare, a unor reguli. Acestea nu se refera la restrictii, cat mai ales la atentie, orientare si stabilirea unor granite
Atitudinile care le iau parintii si copiii in ceea ce priveste fixarea obiectivelor si rezolvarea problemelor ii ajuta pe adolescenti sa pastreze drumul cel bun.
Pentru a ne insoti copiii pe drumul dificil pe care il au de parcurs si a deveni adulti, a da dovada de inteligenta emotionala inseamna: sa devenim constienti de sentimentele noastre si ale celor din jurul nostru; sa ne implicam si sa incercam sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti; sa ramanem calmi, sa gandim pozitiv, sa ne stabilim obiective si sa urmarim atingerea lor; sa ne folosim cele mai bune aptitudini pentru a lucra cu copiii in relatiile noastre.


Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri. Pe langa responsabilitatile cu care sunt confruntati multi dintre tineri, ei tin ascunse fata de parintii lor informatii elementare precum unde se duc sau ce fac, in timp ce pot comunica cu o usurinta incredibila sub anonimatul unui nickname cu necunoscuti despre cele mai intime ganduri ale lor. Pentru a-i ajuta, ca parinti va trebui sa intelegem care sunt nevoile, idealurile, preocuparile si mai ales trebuie sa tinem cont de faptul ca acesti copii deveniti adolescenti isi cauta indentitatea. Gasirea unei identitati pozitive si constructive – o identitate crestina - este cea mai importanta responsabilitate a adolescentei
Rezolvarea conflictului inte generatii consta in cultivarea de catre toti membrii familiei a comuniunii de iubire nu doar a comunicarii. Astfel prin iubire poti sa te apropii de copilul tau si sa-l faci sa inteleaga ca tot ce e in jurul lui nu este numai „marfa", ci si periculos! Doar prin iubire poti patrunde in lumea lui, sa devi interesat de preocuparile si aspiratiile lui incurajandu-l si facandu-l sa aiba incredere in propriile forte. Asa vei reusi sa-i castigi increderea si sa poti sa-l ghidezi „din umbra" catre lucruri bune.
La fel, doar prin iubire poti tinere sa-ti faci parintii prieteni, castigandu-le increderea! Demonstreaza-le ca esti matur si responsabil si ca stii ce faci. Acest lucru cere timp si efort, iar increderea o data castigata trebuie si mentinuta. Din pacate multi adolescenti decat sa spuna adevarul parintilor, incearca sa inventeze tot felul de minciuni care mai devreme sau mai tarziu tot ies la iveala.
Conflictul intre generatii exista, insa, se declanseaza cu precadere acolo unde se incalca principiile de viata crestine. Principiul fundamental in crestinism este comuniunea de iubire. Aceasta aduce grija fata de cei din jur si responsabilitatea. Conflictul apare de obicei intre adolescentii care vor sa o ia pe cai gresite si parintii care intervin pentru a le arata calea cea buna. Psihologia moderna (in mare parte necrestina), ne spune ca pedeapsa nu aduce respect si nici o buna comunicare in familie, de aceea este nevoie de maturitatea, tactul si experienta adultului pentru a diminua considerabil o astfel de situatie. De fapt conteaza modul in care este data pedeapsa adolescentului - pentru a memora necesitatea respectarii valorilor crestine date prin revelatie deci imuabile – cu toata iubirea fara patima. Putem invata de la familia traditionala crestina necesitatea impunerii unor reguli de viata in familie, si acestea sunt principiile.
(REALIZAT  IN  CADRUL  COLEGIULUI  DE STIINTE  “GRIGORE  ANTIPA”  BRASOV

PROFESOR    PR. SORIN  GATEA)
 

Ziua Părinţilor

  Dacă am serbat copiii şi viaţa însăşi  în ziua de 1 Iunie (şi în preajma acesteia), am vrut să facem un dar şi părinţilor.
Aşa că în seara zilei de 5 iunie, după Vecernie, în catedrala Mitropolitană din Sibiu, Ziua Părinţilor a fost marcată special prin rugăciune şi cuvânt, iar mămicile şi tăticii prezenţi la slujbă au putut afla, încă o dată, ce misiune deosebită şi ce daruri minunat le-au fost încredinţate odată cu rodirea pântecelui şi cu venirea pe lume a pruncilor lor.

Predica rostită de Parintele Profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu a fost o chemare la venirea în fire a noastră, la strângerea în matca de ortodocşi cu frică de Dumnezeu şi împlinitori ai legii dumnezeieşti, de care - faptele şi trăirea noastră o spun, ca să nu mai vorbim de statistici - am cam uitat.

Pentru că (ne)cunoştintele tehnice ne-au pus probleme la editare, n-am reuşit să ataşăm aici înregistrarea vorbirii părintelui, însă am găsit în ziarul "Lumina" o sinteză a întregii manifestări.
Vă invităm la lectură...şi la luare aminte!

Hristos S-a înălţat!

joi, 2 iunie 2011

Marşul Vieţii

      Pentru Pro Vita Sibiu astăzi a fost sărbătoare!
Cu sufletul plin de bucurie, am serbat pruncii neamului nostru şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că încă se mai nasc. Am serbat mamele care se jertfesc aducându-i pe lume, îngrijindu-i, hrănindu-i, veghindu-le copilăria. Ne-am serbat adolescenţii frumoşi şi plini de viaţă. Am serbat Viaţa!

 Şi pentru că viaţa e cel mai minunat dar care ni s-a făcut, am vrut să arătăm tuturor că deopotrivă cu cea văzută preţuim şi viaţa care se plămădeşte în pântecele mamelor, chiar dacă ea rămâne ascunsă pentru o vreme ochilor noştri. 
Preţuim viaţa pruncilor nenăscuţi în aceeaşi măsura cu a celor veniţi pe lume! Şi credem cu tărie şi mărturisim şi srtigăm că avortul este ucidere şi pedeapsă şi vărsare de sânge nevinovat care strigă spre Cer...

...Şi glasurile noastre, ale celor porniţi în marşul mărturisirii vieţii au strigat şi s-au rugat şi au cântat! 
Încolonaţi, cu părinţii care ne-au născut întru credinţă în frunte, cu toaca chemând la împreună-rugăciune şi la împreună-vestire, am pornit să arătăm lumii că oamenii ni-s dragi şi că ne pasă. 
Încă din curtea Catedralei ni s-au alăturat studenţi ai Facultăţii de Teologie şi grupuri mari de elevi, dar şi trecători. Colegii noştri dragi din ASCOR ne-au fost alături în tot acest timp, ajutându-ne la pregătiri şi la buna desfăşurare a tuturor acţiunilor din preajma zilei de 1 Iunie.

Nu putem să nu vă împărtăşim bucuria de a-l fi avut în mijlocul nostru, participant la Marş şi susţinător al lui, pe Părintele Profesor Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, preşedinte al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România şi tată a 13 copii!

Mai departe lăsăm imaginile să povestească...

HRISTOS A ÎNVIAT!
BUCURIE!




                                       
                                             














                                

luni, 30 mai 2011

Invitaţie...la stand!

     În afara Marşului de 1 Iunie, devenit de-acum un (bun) obicei al fiecărui an, ne-am dorit să marcăm în mod mai special Ziua Copilului, astfel că am cerut şi primit aprobarea de a organiza standuri de prezentare în câteva puncte din oraş. N-am sperat acest lucru, deoarece în minunatul nostru burg este în plină desfăşurare Festivalul Internaţional de Teatru, însă Cineva, acolo Sus, cu siguranţă ne iubeşte...!

N-a fost tocmai simplu şi uşor să ne organizăm în timp scurt, însă a meritat tot efortul - trei standuri frumuşele, pline cu pliante şi cărţi interesante, aşteaptă să fie vizitate!

 Standul tradiţional din Parcul Astra...


...standul din Piaţa Mare, aflat încă în aranjare la momentul "imortalizării" :)....


...şi standul de lângă Teatrul "Radu Stanca"


Am avut şi ajutoare - voluntari din câteva licee sibiene (Grupul Şcolar "Carol I", Colegiul Economic "George Bariţiu", Colegiul Tehnic Textil), licee în care campania "Vreau să aflu despre viaţă" s-a făcut cunoscută: 



De asemenea, am avut la standuri vizitatori de toate vârstele...



Standurile funcţionează până în data de 3 iunie, aşa că vă aşteptăm să le vizitaţi! 
Şi dacă nu reuşiti să ne comunicaţi impresiile la faţa locului, vă aşteptăm cu comentarii aici! 

Mai multe poze de la evenimente găsiţi în secţiunea specială dedicată fotografiilor.



Marşul pentru viaţă




Pe data de 1 iunie, Asociaţia ProVita Sibiu organizează Marşul Vieţii, cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului.
Marşul  reprezintă o mărturie a valorii vieții umane, a familiei, a vocaţiei parentale, în special, a dreptului la viaţă al tuturor fiinţelor umane, de la concepţie până la moartea naturală.

Familia şi copiii sunt dintotdeauna elemente esenţiale ale vieţii sociale. Ele conferă stabilitate şi un sistem de raportare în care ne-am găsit mereu echilibrul şi singura posibilitate de a ne continua existenţa ca fiinţe omeneşti.

E timpul să proclamăm împreună firescul, normalul, darul vieții ca fiind dreptul primordial, natural și inalienabil al oricărei ființe umane.Copiii nenăscuţi nu pot răspunde dacă-şi doresc sau nu viaţă, nu pot face nimic pentru a se apăra, dar noi avem glas şi putem înălţa un strigăt de ajutor în numele lor!

Marşul este un manifest pentru familie, copii, nepoţi şi strănepoţi, întrucât aceștia reprezintă cel mai important bun al națiunii române și de ei depinde viitorul nostru comun .

Viaţa este un dar şi merită să fie preţuită !

Punctul de întâlnire este Catedrala Ortodoxă ( Str. Mitropoliei ) , ora 13.

 Traseu:

 Str. Mitropoliei – Piaţa Mare – Str. Nicolae Bălcescu – Str. Andrei Şaguna –
 Str. Mitropoliei

 Parteneri:

Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocsi Sibiu
Arhiepiscopia Sibiului

Susţine acest marş, vino alături de noi!

vineri, 20 mai 2011

Pregateste-ti copilul pentru a deveni… “activist pentru drepturile sexuale”!

O recenta intrunire gazduita de Comisia Natiunilor Unite pentru Statutul Femeii a fost locul perfect pentru a prezenta noua programa de “educatie sexuala” a Planned Parenthood, cel mai mare business de avort si planificare familiala din America de Nord si unul din cele mai mari din lume. Sala – plina de reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale din intreaga lume interesate sa sprijine atat Planned Parenthood cat si organismele ONU care lucreaza strans impreuna cu aceasta (de ex. Population Council si International Women’s Health Council) sa preia noul curriculum “Linii directoare si activitati pentru o abordare unitara a sexualitatii, genului, HIV si educatiei privitoare la drepturile omului”.
“Daca am putea sa introducem acest program complet de educatie sexuala in fiecare scoala si sa-l implementam in toata lumea, am putea cu totii sa oprim lucrul si sa plecam linistiti acasa”, au fost cuvintele moderatorului catre numerosul auditoriu pe care il credea format exclusiv din feministe si sustinatori ai drepturilor homosexualilor. “Asta ne-ar rezolva toate problemele!” O afirmatie gandioasa, s-a gandit atunci reprezentantul United Families International, organizatie pro-familia din Statele Unite, care s-a aflat incognito in sala si a relatat evenimentul.
“Dupa ce ne-am intors acasa si am studiat ore bune cele 281 de pagini ale programei si cele 188 de pagini ale ‘caietului de activitati’, putem spune, cu mina pe inima, ca nu a fost deloc o declaratie grandioasa,” scrie delegatul UFI pe blogul asociatiei. “Aceasta noua programa de educatie sexuala unitara nu doar ca instruieste in tehnici de ‘autosatisfacere si satisfacere a partenerului’ prin masturbare, sex oral si anal ori tehnici de atingere a orgsmului, dar este si un manual bine construit, complet si foarte eficient in transformarea copilului in activist pentru ‘drepturile sexuale si de gen’.” (Nota: in original, “sexual rights and gender activist”; termeni specifici “revolutiei sexuale”. Despre gen şi diferenţa între acesta şi sex puteţi citi mai multe în articolul Teoria genurilor a feminismului subversiv).
Dar ce contine aceasta programa care se doreste a deveni un standard in educatia copiilor din intreaga lume?
“Programa unitara” abunda in lectii si activitati care:
  • asociaza religia si familia traditionala cu promovarea urii, dezinformarii, stereotipurilor negative, opresiunii si violentei impotriva femeii;
  • normalizeaza si promoveaza comportamentul homosexual;
  • invata si conditioneaza copiii sa accepte si sa sustina casatoria intre parteneri de acelasi sex si sa eforturile de legalizare a acesteia;
  • invata copiii sa creada ca oricine se opune comportamentului homosexual este nedrept, sustine discriminarea si nu poate fi membru activ al unei societati sanatoase;
  • forteaza acceptarea si legalizarea prostitutiei, redenumita, dupa limbajul NewSpeak, “munca sexuala” (“sex work”);
  • promoveaza avortul ca drept al omului si ii motiveaza pe copii sa devina sustinatori ai legalizarii acestuia la nivel global;
  • invata copiii cum poti sa obtii un avort acolo unde acest lucru este ilegal;
  • insista ca mariajul este doar o optiune oarecare in societatea societatea contemporana, iar parteneriatul domestic, coabitarea, uniunea civila sau refuzul oricarei forme de institutionalizare sunt variante egale si valide pentru relatii. Motivele pentru casatorie sunt reduse la simple mijloace de a respecta “traditii culturale”;
  • maternitatea si casatoria nu sunt corelate;
  • singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba in vedere adolescentii cind se angajeaza in relatii sexuale este daca le doresc, daca se simt stapani pe ei si pe situatie si daca au urmat pasii necesari pentru a “se proteja”;
  • sunt rele legile care interzic avortul, incrimineaza prostitutia, “impiedica organizarea sindicatelor” (da, acest lucru este cuprins in programa de educatie sexuala! Si nu trebuie sa mire pe nimeni, de vreme ce moravurile usoare in materie de relatii sociale sunt specifice stangii neo-marxiste), interzic casatoriile intre parteneri de acelasi sex; de asemenea sunt gresite legile care au fost votate sub influenta religioasa/ a moralei religioase;
  • “Rolul traditional, conservator al genului” (adica al sexului; despre definitia “genului” si implicatiile folosirii acestui termen vezi mai sus) aduce prejudicii atit barbatului cat si femeii si ar trebui eliminat. “Indivizii care au atitudini mai liberale in acesta privinta sau cei are cred in egalitatea intre sexe”, sufera mai putine consecinte negative;
  • ”genul se invata” pentru ca “nu este innascut sau natural”. De fapt, tot ceea ce poate face un barbat poate face si o femeie si aproape tot ceea ce poate face femeie poate face si un barbat”;
  • “Sarcina poate aparea si altfel decat prin actul sexual vaginal.” Un barbat si o femeie care sunt intr-o relatie nu e necesar sa aiba un copil in acest fel, pentru ca acum exista metode de “reproducere asistata”;
  • promoveaza confuzia de gen ca pe un fapt normal. “Pe masura ce copilul devine constient de trupul sau, acesta isi poate explora sexualitatea cu prieteni de orice sex…”
  • casatoria si religia sunt metionate in mod repetat in contextul factorilor de “coercitie sexuala” alaturi de “situatii conflictuale”, “inchisori” si “prostitutie fortata” (in sensul de trafic de carne vie);
  • “Oamenii pot simti o atractie pentru alta persoana (de acelasi sex, de alt sex, sau pentru ambele sexe). Sau pot simti o dorinta generala care nu este in mod necesar fata de o alta persoana” (?!);
  • atractia fata de persoana de acelasi sex nu poate fi schimbata prin “religie, terapie sau interventie medicala”;
  • “Unele persoane care vor sa-si schimbe genul pot utiliza hormoni si /sau pot face interventii chirurgicale pentru o schimbare definitiva a organelor sexuale. Pentru cei care cauta acest lucru schimbarea este de importanta vitala”.
“Receptiv din punct de vedere cultural”
Programul vizeaza publicul-tinta (copiii, pe romaneste) la nivel global si se pretinde a fi “receptiv din punct de vedere cultural” – termen specific limbii de lemn neo-marxiste, la fel ca si mai cunoscutele “egalitate”, “compasiune” sau “crearea unei societati juste” (mai lipseste, nu-i asa, doar pumnul mainii stangi ridicat).
Singurul aspect din aceasta programa care NU este copiat din manualele gruparilor radicale feministe din Occident sunt fotografiile: programa este presarata cu fotografii cu adolescenti sugerand comportamente homosexuale.
Dar abstinenta/castitatea?
In document exista putine vorbe despre abstinenta/castitate, valori de referinta pentru educatia crestina.
Abstinenta – sub denumirea de “abtinere” – este mai intii mentionata ca posibila metoda de contraceptie. Sau, cum spune manualul, “cea mai sigura cale de a preveni bolile cu transmitere sexuala este abtinerea de la contactul vaginal, oral sau anal.” Acesta este probabil unicul adevar si oricum cel mai pozitiv lucru despre abstinenta – si crestinism – din intregul manual.
Alt pasaj plaseaza abstinenta pina la casatorie intr-un context negativ: “Fetele pot fi descurajate sau chiar pedepsite pentru ca sunt active sexual. In multe cazuri, fetele primesc mesaje contradictorii despre sex. Multe sunt invatate ca nu trebuie sa fie active sexual inaintea casatoriei.”
Iata si o tema de dezbatere propusa in manual: “Ce mesaj transmit educatia pentru abstinenta abstinenta, casatoria minorilor si mutilarea genitala feminina despre placerea sexuala?” (a se observa “nevinovata” alaturare si relationarea la placerea sexuala, caracteristica a filosofiei hedoniste pe care cu atata drag o imbratiseaza adeptii “drepturilor sexuale”!)
Ce se spune despre implicarea parintilor?
Nu exista aproape nici o mentionare a implicarii parintilor in procesul de educatie sexuala a copiilor, exceptand sublinierea faptului ca parintii ii invata pe acestia “stereotipuri de gen”, ca ii obliga sa se conformeze doleantelor lor (ale parintilor), ori ca impun “casatorii aranjate”; ca nu sunt siguri ce sa le spuna copiilor despre masturbare; ca ii pot “forta sa practice abstinenta pana la casatorie”; ca parintii pot fi o bariera in “beneficierea de servicii contraceptive”; ca parintii pot forta fetele sa avorteze; ca isi pot casatori copiii la varste fragede; in sfarsit, ca parintii se pot simti stanjeniti sa vorbeasca despre relatiile sexuale; daca sa le marturisesti sau nu atractia pentru o persoana de acelasi sex etc.
Concluzii
Ca parinti, ne inchipuiam ca scopul scolii este acela de a invata pe copii lucruri importante, ca matematica, stiintele, istoria, lectura – nicidecum predarea activismului politic dupa o agenda bine stabilita. Cu atat mai mult cu cat acesta este mascat dupa reclama la relatii sexuale in afara casatoriei sau la “stiinta autosatisfacerii”.
“Desi aici, la United Families International, avem de-a face adesea cu perversitatea si propaganda miscarii pentru ‘drepturi sexuale’, chiar si noi am fost socati de continutul si concentrarea acestei programe,” relateaza in final articolul citat.
Aceste grupuri au creat, asadar, un “produs” destinat ca, prin intermediul scolii, sa neutralizeze orice obiectie fata de comportamentele imorale sau aberante, sa promoveze avortul si orice forma de relatii sexuale ca “drept”, sa deconstruiasca rolul traditional al sexelor si sa dezagrege institutia mariajului si familia. Toate acestea pentru atingerea scopului final: promovarea unei inginerii sociale la scara mondiala. Si daca nu era de ajuns, prin acest program, tinerii vor fi educati sa devina ei insisi “activisti pentru drepturile sexuale si de gen”!
Ce sa mai spunem! George Orwell ar fi gelos. Metodele pe care Partidul le utiliza, in fictiunea sa distopica “1984”, pentru a-i ridica pe copii impotriva parintilor, stiind ca destructurarea familiei este vitala pentru supravietuirea regimului totalitar si alienant al “Fratelui cel Mare” palesc pe langa ce ii invata pe tinerii de azi “manualul de educatie sexuala” al Planned Parenthood despre parinti si despre valorile pe care acestia mai incearca, inca, sa le puna la baza educatiei lor.
Este adevarat, ideea si constructia programei apartin unei institutii diabolice (la modul propriu al cuvantului) care isi trage cea mai mare parte a fondurilor din avorturile practicate in zeci de clinici de pe tot teritoriul SUA. Programa ea nu constituie, deocamdata, decat un deziderat, nefiind un act oficial sub egida ONU; insa antecedentele pe care organismele internationale de sub egida Natiunilor Unite le au, deja, in promovarea acestor concepte sunt de natura sa ne alarmeze (vezi de exemplu aici si aici).
In final, UFI ne povatuieste – si bine face: ”Cautati aceasta programa in scoala unde sunt copiii vostri. Adesea intalnim parinti care cred ca programele de educatie sexuala complete – mai degraba decat cele bazate pe educatia pentru abstinenta – sunt singurele acceptabile in scoli. Ei cred, cu sinceritate, ca astfel de programe sunt critice pentru efortul de a preveni numarul infectiilor cu transmitere sexuala si al sarcinilor nedorite.”
Ca nu este asa – am aratat-o cu alte ocazii si o vom mai face.
Aceeasi recomandare v-o adresam si noi. Stiti ce invata copilul vostru la scoala?

Articol preluat de pe cultura vieţii.

miercuri, 6 aprilie 2011

Din scrisorile primite de la cei ce ne citesc...


"Buna ziua,
este un apel pe care vreau de mult timp să îl lansez. Pro-Vita sprijină viaţa şi mi s-a părut firesc să îl lansez aici şi, sper, să aibă ecou.
Despre ce este vorba: sunt mămica unui băieţel de 8 luni, evident cel mai iubit, frumos şi deştept copil, băieţel pe care am decis să îl alăptez până la doi ani. Motivaţia mea e susţinută de faptul că laptele de mamă dat de Dumnezeu este un aliment miraculos şi este primul drept la viaţă al nou- născutului.
Bebeluşul meu s-a născut foarte devreme, cu 9 săptămani mai repede şi cu o greutate foarte mică. A fost botezat a doua zi, iar după botez a avut o evoluţie miraculoasă. Indiferent de afecţiunile mele, am continuat alăptarea, având sprijinul doamnei dr. Ana Culcer, un om minunat.
Cu durere am constat că majoritatea mămicilor renunţă la alăptat încă din primele zile.
Pe net este un forum dedicat copiilor şi acolo, din circa 100 de mămici, după 6-8 luni mai alăptăm vreo 5.
Dreptul la viaţă al copilului începe cu dreptul la a primi laptele de la mămica lui, singurul aliment complet.
Ar trebui să se facă o campanie în rândul medicilor, dar şi al preoţilor (practic sunt primii care intră în contact cu tânăra mamă, după familie) pentru sustinerea alăptatului.
Cu durere  constat că majoritatea covârşitoare a mămicilor renunţă, că trec bebeluşul pe formule care mai de care mai chimice, iar apoi continuă cu mâncarea de-a gata, din borcănele, încat bietul copil nu mai are noţiunea gustului legumelor şi fructelor adevărate.
Trebuie să li se respecte acest drept fundamental, mai ales că, în timpul alăptării, mama şi copilaşul se cunosc cel mai bine.
Pentru mine, cea mai frumoasă imagine văzută în viaţa mea este acea a puiului meu, săturat, lăsând sânul din guriţă, cu o dâră de laptic scurgându-se pe bărbiţă, pentru că lăpticul este prea bun, chiar dacă nu mai încape în stomacel!
Vă mulţumesc!
Nicole
"

Dragă Nicole, îţi mulţumim pentru gândurile împărtăşite!
Să fie acesta un îndemn nu numai la alăptare, ci şi la naştere de prunci. Pentru că, din păcate, pruncii chemaţi la viaţă sunt incomparabil mai puţini decât cei care sunt ucişi în pântece de către mamele lor...


marți, 29 martie 2011

Invitaţie la film (2)

Pentru că săptămâna trecută ne-am întâlnit în număr aşa de mare şi aţi propus ca serile noastre de film să se desfăşoare săptămânal, v-am pregătit şi pentru joi un film de excepţie: CHINA CRY - A true story (să veniţi cu batistuţe, s-ar putea să aveţi nevoie. Eu v-am avertizat...). Aşadar ne întâlnim joi, la 16,50 în faţa Facultăţii de Teologie (sau a Catedralei).
Dacă aţi ratat filmul de săptămâna trecută vă puteţi lua revanşa acum!
Sucul e tot din partea casei :)!

joi, 24 martie 2011

Există poveşti adevărate...


Aceasta este mărturia mea, a unei fete, acum mărturia unei mame...

În urmă cu 8 luni aflam că sunt însărcinată... tânără, studii superioare, un job bun, cariera înainte, necăsătorită, dar într-o relaţie serioasă cu un bărbat, toate păreau perfecte... şi nu era loc pentru nimic în plus.
Într-o zi de aprilie... apar cele două liniuţe pe un test de sarcină făcut fără mari emoţii. Alerg într-un suflet să îi spun iubitului meu care se bucură iniţial... apoi îi zic mamei care mă trimite direct la avort.
Pe lângă insultele şi „poveţele” că îmi distrug viaţa, cariera, tinereţea, că nu e bărbatul potrivit, că sunt o inconştientă... mama mă întreba zilnic dacă m-am programat la avort.
Plângeam zi şi noapte măcinată de gânduri, nu mai mâncam, eram ca o stafie. Mergeam la serviciu şi înapoi plângând în continuu. Disperată, îi spun iubitului meu că mama nu mă susţine... şi el, în loc să mă sprijine, dă bir cu fugiţii, spunându-mi să fac ce cred, că e doar decizia mea, că nu m-am consultat cu el când am rămas însărcinată şi, prin urmare, să nu îl consult nici acum. În clipa aia am simţit că sunt singură pe lume, vedeam totul ca pe un coşmar.
Încercând să mă informez despre ce înseamnă de fapt avortul, am dat peste acest site şi am scris un email, neştiind dacă îmi va răspunde cineva sau nu, însă mă gândeam că măcar mă descarc, spunând povestea mea.
Şi miracol... în câteva minute primesc răspuns de la o Maică spunându-mi să am curaj, că sunt binecuvântată cu un copil, care nu e o povară, ci o bucurie. Tot această Maică mă îndruma către un preot, la o mănăstire, pentru a vorbi cu cineva şi a prinde curaj.
Aşa am şi făcut. Slăbită şi fără vlagă, am mers la acest preot, mi-am spus povestea din întunericul în care mă vedeam, şi am plecat cu capul sus, bucuroasă că am în pântece o viaţă, o viaţă ce era copilul meu.
Pentru iubitul meu sfatul a fost că, după o relaţie lungă, dacă există iubire, mi se va alătura, iar pentru mama, care mă împingea la avort, o propunere: dacă ea doreşte ca eu să fac această crimă, cu care eu nu sunt de acord, să mă lase să nasc şi îi voi da ei să ucidă pruncul. Pentru că, să-l omori atunci, la câteva zile de la concepţie, sau la o zi după naştere, ar fi acelaşi lucru, tot o crimă!
Au urmat opt luni de sarcină, opt luni deloc uşoare, cu suişuri şi coborâşuri, dar cu siguranţă opt luni frumoase, timp în care mi-am făcut noi prieteni, fete cu aceleaşi probleme, sau pur şi simplu oameni care mă admirau pentru curajul meu şi puterea mea. În astfel de momente vezi cine ţi-e prieten, observi că, până la urmă, familia e tot ce contează, apreciezi viaţa cu adevărat... viaţa ta, şi viaţa din tine!
Cu rugăciune, credinţă şi muuultă rădbare, toate s-au întâmplat precum Maica mi-a zis: „ai curaj, şi toţi îţi vor fi alături, când vor vedea ce curajoasă eşti!” Nu voi uita niciodată aceste cuvinte... puţine şi atât de răsunătoare.
După câteva luni, iubitul meu a revenit în viaţa mea, mai atent ca înainte, mama mi-a devenit cea mai bună prietenă şi acum e mandră că e bunică, fiind sprijinul meu cel mai mare. Am reuşit parcă din nimic, să cumpăr şi să primesc lucruri pentru copil, astfel că, în ziua când am născut, prematur chiar, aveam tot ce trebuie pentru el şi pentru mine.

În urmă cu două săptămâni, după un travaliu destul de lung, dădeam naştere fiului meu, un copil perfect sănătos şi frumos, primit cu emoţie şi dragoste de familie şi de apropiaţi. Un copil special, un copil luptător, un supravieţuitor, copilul ce îmi va spune mie „mama”, iubitului meu „tata”, şi mamei mele „bunica”.
În concluzie, povestea s-a terminat cu bine... sau povestea de-abia acum începe, greul a trecut, MULŢUMESC LUI DUMNEZEU că nu m-a lăsat o secundă, şi că m-a luminat să scriu, să mă rog, şi să nu cedez, şi azi sunt un exemplu că se poate. Oricât de disperată pare situaţia la un moment dat, nu trebuie să ne pierdem cumpătul.

Toate se rezolva cu credinţă şi speranţă.

Nu are rost să zic că sunt momente când o văd pe mama că mă priveşte cum alăptez... şi ştiu la ce se gândeşte, ştiu că ar vrea să dea timpul înapoi să nu îmi fi spus niciodată să fac avort, ştiu că şi tatăl copilului regretă că nu a fost aici cu mine la greu... dar i-am iertat.
Mă uit acum la el cum doarme liniştit, îi urmăresc respiraţia, mişcările, şi mă gândesc că urmează primul Crăciun cu copilul meu, şi va veni prima vară cu copilul meu şi ochii mi se umplu de lacrimi de bucurie!

Fetelor, oricât de disperată ar părea situaţia, oricât ar argumenta cei din jurul vostru că nu e momentul, că nu sunteţi pregătite pentru un copil, nu cedaţi presiunilor.
Dacă Dumnezeu v-a dăruit un copil, chiar dacă pare un accident, NU ESTE. Dumnezeu are planuri mari cu viaţa voastră, care va deveni foarte frumoasă din clipa în care vă veţi bucura că sunteţi atinse de bucuria de a dărui viaţă!
Nimeni nu are dreptul să hotărască în locul vostru şi nici pentru copilul vostru. Sufletul acela mic din pântecele vostru vă are doar pe voi, şi vă iubeşte din clipa în care a luat fiinţă, milimetric fiind.
Luptaţi pentru viaţă, pentru că avortul nu înseamnă să scapi de problemă ci, din contra, avortul va fi cea mai mare problemă a vieţii voastre, ce vă va urmări până la moarte!

Alegeţi viaţa! E minunat să îţi vezi bebeluşul de doar câteva zile zâmbind... nu vă privaţi de la sentimentul dragostei în forma ei cea mai pură!
A fi mama e cel mai frumos lucru, iar să lupţi pentru viaţă, e o luptă în care nu ai cum să greşeşti, pentru că îl ai pe Dumnezeu alături!

Andreea


( Articol preluat de pe site-ul Centrului de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil)




.

marți, 8 martie 2011

11 A

Astăzi mi-am luat la revedere de la încă o clasă din Noica (până acum am finalizat prezentările la trei clase). Le-am spus-o şi lor, o spun şi aici: am rămas cu un gol... Nu ştiu cum suportă profesorii plecarea elevilor la liceu sau facultate după ce timp de 1,2,3 sau 4 ani s-au întâlnit cu ei săptămânal!?! De unele clase poate că te bucuri că ai scăpat, dar ce te faci cu clasele bune, cu clasele preferate, cu elevii preferaţi?... Vorba cuiva: "Esti suporter - suportă totul!". Deci, astăzi am încheiat prezentările la clasa 11 A, una din clasele preferate... Totdeauna am emoţii la ultima prezentare, pentru că e important cum te prezinţi pentru ultima oară, nu? Poţi să spui ceva greşit şi să strici totul, sau dimpotrivă. Eu sper că n-am stricat nimic, iar informaţiile pe care le-am oferit pe parcursul celor cinci întâlniri să îi ajute să ia cea mai bună decizie atunci când vor fi puşi în situaţie. Atunci când eşti informat trebuie să fii mult mai responsabil. Este o datorie!

marți, 1 martie 2011

...

Cu totul întâmplător, aseară, înainte de a închide calculatorul, am dat peste un site unde am văzut nişte fotografii...Am plâns, am plâns mult apoi..."Mami, de ce?" e un articol, o poveste, o poveste cu poze...povestea este, din fericire, doar o poveste, dar pozele prezintă realitatea, realitatea care are în spatele ei scenarii  tragice şi adevărate. Dacă aveţi curajul să priviţi realitatea, puteţi citi aici.

miercuri, 23 februarie 2011

Avort în cazul unui viol?

"Acum 31 de ani, o adolescenta de 15 ani care a ramas insarcinata, a fost nevoita sa ia o decizie foarte grea, mai grea decat altele, pentru ca a fost violata; dar a decis sa-i dea viata fiicei sale si sa o dea unei familii adoptive. Acea fiica am fost eu.
Tatal meu biologic este un violator, nici macar nu stiu care este nationalitatea mea, dar sunt o fiinta omeneasca si sunt valoroasa. Viata mea nu valoreaza mai putin decat a voastra... si nu meritam moartea pentru crima pe care a comis-o tatal meu... Am ascultat tot ce s-a spus, toti spun ca “fiecare copil trebuie dorit si planuit (asteptat), tu esti o eroare”. Nu cred in asta! Cred ca fiecare copil este dorit de cineva si cred ca Dumnezeu, in milostivirea Sa- nu voi intelege asta pana ce nu Il voi vedea fata catre fata- dar cred ca a avut un plan pentru mine. Nu o cunosc pe mama care m-a adus pe lume, sper sa o cunosc intr-o buna zi. Daca nu o voi cunoaste aici pe pamant, o voi cunoaste in cer. Si cand o voi intalni, o voi imbratisa si ii voi spune ca o iubesc, pentru ca ea m-a iubit, m-a iubit suficient pentru a-mi da viata si m-a iubit suficient pentru a-mi da un al doilea dar minunat pe care l-am primit in viata, familia mea. Nu stiu unde as fi acum daca ea ar fi evitat sa ma nasca si ii multumesc pentru ca mi-a dat o familie."

Traducere- Ramona Pop (http:// ramurainflorita.blogspot.com)

joi, 17 februarie 2011

Din nou la Noica!

Astăzi am avut (din nou) bucuria de a face o prezentare Pro-Vita în Liceul "Constantin Noica" din Sibiu - de data aceasta unei clase de a IX-a. Trebuie să mărturisesc că am avut mari emoţii inainte de a intra. Este prima clasă de a noua la care am prezentat, până acum axându-ne mai ales pe clasele terminale. Pe drum spre liceu îmi veneau în minte tot felul de idei de genul "dacă nu sunt interesaţi de subiect?", "dacă se vor simţi ofensaţi că le vorbesc despre BTS-uri" etc. etc. Emoţiile nu mi-au trecut nici când am intrat efectiv în clasă. Erau peste 25 de elevi, plini de viaţă şi dornici să vorbească (toţi odată - dacă se poate :)). Dar m-am liniştit apoi... Elevii au fost minunaţi!!! Mi-au răspuns la întrebări, n-au fost nicio clipă frustraţi, au fost tot timpul "pe fază". Câteva fete mi-au atras atenţia în mod deosebit: o elevă din primele bănci care mi-a amintit de protagonista filmului "A walk to remember" - nu-mi pot da seama nici acum (după ce am căutat o poză cu Mandy Moore din timpul filmărilor) dacă asemănarea se referă la fizic sau ceva din atitudinea ei m-a făcut să mă duc cu gândul la acest film. Apoi a fost eleva cu fustă lungă şi batic, care mi s-a părut atât de naturală şi finuţă; a mai fost o elevă, blondă, foarte frumuşică, dar cu o privire  tristă. Băieţii au fost şi ei foarte simpatici. 
La întrebarea: "Ce te face puternic?" una din fete a răspuns "Cărţile". Mi-a plăcut. Din atitudinea ei mi-am dat seama că nu o zice doar aşa, ca să impresioneze.
Dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut faptul că deşi le mâncasem şi lor toată pauza mare, când i-am întrebat dacă ne mai primesc pentru că mai avem câteva materiale interesante de prezentat, le-au sclipit tuturor ochii şi au întrebat la unison: "Mai veniţi?!". Faza asta m-a topit...Mi-am dat seama că nu venisem degeaba.
Da, dragii mei, dacă este totul în regulă, ne vom reîntâlni joi, la aceeaşi oră. 
Pe curând!

marți, 15 februarie 2011

Noutăţi

Astăzi am cunoscut nişte tineri minunaţi! Unde?! În Liceul "Constantin Noica" din Sibiu. Am reînceput Campania "Vreau să aflu despre viaţă" - campanie de informare şi educare în rândul liceenilor sibieni. Aşa cum am menţionat anterior, am avut plăcuta surpriză să mă întâlnesc cu o clasă de a 11-a fără fiţe, politicoşi, bine-crescuţi, interesaţi de ceea ce aveam să le prezentăm. Cel mai important este că neaşteaptă şi săptămâna viitoare, chiar dacă le-am "mâncat" toată pauza mare :).
Pe marţi, aşadar!

marți, 8 februarie 2011

Legatura dintre anticoncepţionale si avort

Dintotdeauna lobby-ul proavort a promovat masurile contraceptive motivand ca, odata cu cresterea utilizarii acestora, va scadea numarul de sarcini “nedorite” si odata cu ele si rata avorturilor. Un nou studiu desfasurat in Spania a dovedit exact contrariul, dovedind ca masurile contraceptive cresc de fapt numarul avorturilor.
Autorii, care au publicat concluziile studiului in numarul din luna ianuarie 2011 al jurnalului Contraceptia si citati de portalul LSN.com au efectuat sondajul pe un esantion de aproximativ 2.000 de femei din Spania cu virste cuprinse intre 15 si 49 de ani, la fiecare doi ani din 1997 pina in 2007. Au descoperit ca pe parcursul acestei perioade numarul femeilor care foloseau contraceptive a crescut de la 49,1% la 79,9%.
Totusi, in acelasi interval de timp rata avorturilor la nivel de tara a crescut la mai mult decit dublu, de la 5,52 la 1.000 de femei, la 11,49 la 1.000 de femei.
Cercetatorii care au dorit initial sa adune date despre utilizarea contraceptivelor ca masura de reducere a numarului de avorturi au fost uimiti de rezultate. Rezultatele sunt “interesante si paradoxale” au spus ei, sugerind ca rata crescuta a avortului se poate datora “utilizarii neadecvate sau inconsistente”. Cauza ar mai putea fi, dupa parerea lor, si faptul ca se raporteaza acum mai multe avorturi, inclusiv cele “clandestine” si efectuate in alte tari.
“Este nevoie de investigatii suplimentare pentru a determina factorii responsabili pentru rata crescuta a avorturilor la cerere“, este concluzia rezumatului acestui studiu.
Insa dr. Brian Clowes, Director al Centrului pentru Cercetare si Training al organizatiei americane Human Life International a sugerat ca cercetatorii nu ar fi fost sinceri in totalitate, ci ca starea de fapt este cunoscuta de multa vreme. “Oamenii acestia pretind ca nu stiu ce se petrece, dar stiu foarte bine.”
Dr. Dianne Irving, biotehniciana care lucreaza pentru Georgetown University si fosta angajata a National Institutes of Health din SUA, e convinsa ca nu este nevoie de mai multe investigatii, pentru ca “ani de studii stiintifice din toata lumea’’ au stability, deja, legatura dintre contraceptive si avort.
Militantii pro-vita aduc de multa vreme argumente pentru a sustine ca in urma utilizarii contraceptivelor activitatea sexuala creste si pentru ca protectia oferita de acestea este de multe ori ineficienta, rezulta mai multe “sarcini nedorite”. Acestea la rindul lor duc la o rata mai mare de avorturi.
“De vreme ce este… un fapt recunoscut de mult timp si documentat stiintific acela ca aproape toate asa numitele ‘contraceptive’ au o rata semnificativa de ineficienta ducind la ‘sarcini nedorite’, exista oare vreun dubiu in faptul ca avorturile la cerere sunt o necesitate publica pentru a scapa de astfel de ‘accidente’?” se intreaba dr. Irving. “Astfel, avortul a devenit ‘un contraceptiv’ prin el insusi”.
“Ideea generala este sa le furnizezi oamenilor contraceptive, pentru ca ele sa poata vinde avorturi”, a afirmat dr. Clowes.
Acesta a subliniat ca numerosi sustinatori de notorietate ai avortului au facut legatura intre contraceptive si avorturi inca din 1950. Printre acestia se numara Alfred Kinsey, Beckworth Whitehouse si Christopher Tietze.
Malcolm Potts, fost director medical al International Planned Parenthood Federation (unul din cele mai mari business-uri de avorturi si contraceptive din lume), afirma in 1979 ca “Daca oamenii vor apela la contraceptive, va fi o crestere, nu o scadere, a ratei avorturilor.”
Curtea Suprema a SUA a recunoscut legatura dintre contraceptive si rata avorturilor in momentul in care a decis, in 1992, mentinerea “dreptului” la avort (ce fusese stabilit in 1973) in procesul Planned Parenthood v. Casey. “In cateva aspecte semnificative, avortul este de aceeasi natura cu decizia de a folosi contraceptive”, au consemnat judecatorii. “De-a lungul a doua decenii de dezvoltare economica si sociala, oamenii au cladit relatii intime si au facut alegeri care le definesc viziunea asupra lor insile si a locului pe care il ocupa in societate, bazandu-se pe accesibilitatea avortului in eventualitatea ineficientei masurilor contraceptive.”
“In toata lumea, modul in care se incepe legalizarea avorturilor este prin legalizarea contraceptiei,” a afirmat Clowes. “Si, bineinteles, rata de esec este foarte mare, iar femeile incep sa caute metode ilegale de avort… Apoi aceiasi oameni care impulsioneaza folosirea contraceptivelor spun ca acum trebuie sa legalizeze avortul. Este un sistem foarte efficient, care functioneaza de fiecare data.”
Dr. Irving a subliniat ca cele mai multe “contraceptive” citate de autorii studiului actioneaza si ca avortive. Daca actiunea contraceptiva a pastilei sau a dispozitivului intrauterin nu este eficienta, medicamentul sau dispozitivul actioneaza “ucigind embrionul in stadiul incipient de dezvoltare, in prima saptamina de viata, in timp ce acesta se afla inca in trompa uterina a femeii.”
Avorturile astfel rezultate nu sunt contabilizate in statisticile medicale, ceea ce inseamna ca de fapt rata avorturilor ar fi chiar mai mare decit cea raportata in studiu.
Autorii au descoperit ca cel mai folosit contraceptiv este prezervativul; utilizarea lui a crescut de la 21% la 38,8%. Urmeaza anticonceptionalele orale a caror utilizare a crescut de la 14,2% la 20,3%. Sterilizarea si folosirea dispozitivelor intrauterine a scazut, fiind folosite de mai putin de cinci procente dintre femei in 2007.
Autorii au pus metodele de planning familial natural (o metoda acceptata de Biserica Romano-Catolic, n. red.) la un loc cu contraceptia. Utilizatorii acesteia au scazut de la 0,9% la 0,5% in timpul perioadei de studiu.
Vezi aici lucrarea “Contraceptia” de dr. Brian Clowes in limba romana.

(articol preluat de pe www.culturavietii.ro)