Mărturisire

„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viaţă”

ALEXE I.,medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin... Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! 

De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu - licean pe atunci - mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina - un Volkswagen Passat nou-nouţ - pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu... 

Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva... Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul. 

Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcatui...”.

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea... Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi - surprinzător, pentru un păcătos ca mine - câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplateşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

(Formula As nr 641: 8-15 Noiembrie 2004)

Despre adolescenţă şi conflictul între generaţii

Conflictul intre generatii a existat dintotdeauna, dar parca nicicand nu a atins cote atat de inalte precum in zilele noastre. Sa fie oare de vina societatea care este intr-o continua transformare, sa fie conceptiile parintilor sau ale adolescentilor? Cert este ca asistam la o ruptura intre generatii care afecteaza relatia de familie. Auzim cazuri in care adolescentii, din cauza lipsei de comunicare cu familia recurg la gesturi inexplicabile. Sa fie aceasta o situatie fara iesire? 

Adolescenta este definita ca fiind acea perioada de tranzitie psihologica, biologica si sociala de la pubertate la maturitate si reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si decisive perioade ale vietii unei persoane. Apar diferite probleme si manifestari, mai ales in relatia cu parintii si pentru a putea face fata acestora trebuie stabilite cateva reguli pentru adolescenti. Adolescentul se afla acum in plin proces de constientizare a identitatii si a personalitatii sale si odata cu aceasta constientizare apar si o serie de probleme si manifestari. Problemele cu care se confrunta adolescentul sunt legate atat de familie cat si de societate, in relatia cu prietenii, cu colegii de scoala sau chiar cu profesorii.

Una din cele mai intalnite probleme in perioada de adolescenta este incercarea de a se identifica cu adultii: dorinta de a fuma, de a bea, de a conduce automobile, de a avea relatii sexuale. Problemele adolescentei intervin odata cu aparitia acelor manifestari variate precum: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, gelozie, invidie, manie, nesiguranta etc. Adolescenta este nu numai o varsta a dramei, ci si a marilor elanuri sau a integrarii sociale. Acum se consolideaza structura gandirii logice si formale, a capacitatii de interpretare si evaluare, a spiritului critic si autocritic. Pe langa problemele si manifestarile uzuale, apare si gustul pentru rationament si atitudinea critica pentru valori. Adolescentul se rupe de autoritatea familiei si incearca sa se integreze intr-un grup care ii seamana. 

Drogurile, prostitutia, avorturile, delincventa juvenila, abandonul scolar sunt rezultatele firesti ale societatii secularizate in care traim. Peste tot in mass media apar informatii despre aceste crude realitati ale vietii si aparent cel mai greu lucru este sa fii parinte. Sentimente de teama, frica, neliniste iti inunda sufletul si incerci sa faci tot posibilul ca sa-ti protejezi copilul. Nu stim exact cat de constienti sunt adolescentii de pericolul care ii pandeste, insa parintii, vazand toate aceastea devin foarte protectori, stricti si chiar severi cu copiii lor. Tentatia e mare, libertatea la fel, si tinerii, derutati si lipsiti de repere, cad cu usurinta in capcanele acestui mediu. Conflictul intre generatii este rezultatul unor conceptii si pareri diferite. Unii considera ca el izvoreste din experienta parintilor in opozitie cu lipsa de experienta a adolescentilor. Sa fie oare vorba doar de asa ceva? Psihologii sustin ca aceste diferente de opinie au la baza lipsa de comunicare in familie si uneori neincrederea in propriul copil.

Lipsa de comuniune in familie in speta lipsa comunicarii a dus la fenomene noi: in ultima perioadă, adolescenţii preferă pentru a comunica mai mult tastarea de mesaje, discuţiile telefonice sau prin intermediul diverselor reţele de socializare; adolescentii pierd o gramada de timp socializand pe internet, prin intermediul site-urilor gen Facebook, Hi5, MySpace sau a programelor ca Messenger. Studii recente arata ca exista insa si o parte plina a paharului: adolescentii deprind abilitati care ii ajuta sa se descurce in ritmul lumii de astazi. Studiul desfasurat si-a concentrat mai mult atentia asupra avantajelor pe care le au tinerii care folosesc conturile de socializare, nu care sunt insa si efectele abuzului de aceste mijloace de comunicare. Este o certitudine ca mijloacele noi de comunicare dau buzna in viata noastra, insa mass-media sustin ca parintii nu ar trebui sa fie prea ingrijorati. Asa sa fie? 

In opinia acestora, majoritatea adolescentilor prefera sa socializeze pe internet, facandu-si noi prieteni sau schimband mesaje cu cei pe care ii au deja la lista de contacte. 
Studiul a avut in vizor mai mult de 800 de tineri si a observat aproximativ 5000 de ore de activitate online.
Potrivit acestuia, adolescentii isi formeaza o comunitate online cu care comunica prin diverse mijloace, fie via internet sau telefon, si vad acest gen de socializare ca pe o necesitate, nicidecum o dependenta. „In momentul in care ajung acasa, dau drumul la calculator”, a declarat un adolescent de 15 ani, participant la studiu, precizand ca desi parintii au incercat sa ii puna diverse piedici pentru a-i reduce accesul la internet, acesta a reusit, intr-un fel sau altul, sa treaca peste ele si sa comunice cu prietenii sai dupa bunul plac.

O singura fata de 14 ani dintre adolescentii participanti la studiu a vrut sa se retraga din acest mediu online, insa dupa o saptamana a revenit la vechile obiceiuri, sustinand ca pur si simplu nu poate sa traiasca fara internet sau telefon. In Rusia o fetita s-a urcat pe acoperis si si-a amenintat mama ca se arunca daca nu-i reface conexiunea taiata la internet.  
Tinere, orice dependenta este sclavie!  
Avem necesitati fiziologice (mancatul, dormitul etc) dar calculatorul nu face parte dintre acestea! Partea buna a acestei dependente o reprezinta faptul ca tinerii nu se opresc doar la a-si alcatui un profil pe un site de socializare, ci exploreaza diverse aplicatii, invata sa caute informatii online, sa experimenteze noi produse media si sa isi adapteze dupa propriile cerinte propria pagina web.

Dar calculatorul folosit in exces afecteaza sanatatea copilului. Pe langa probleme cu ochii, dureri de cap, lipsa capacitatii de concentrare apare si o depersonalizare.
Desi studiul prezinta doar avantajele retelelor de socializare, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ii dai mana libera adolescentului de a-si petrece tot timpul pe internet fara nici un fel de supraveghere.
Sunt cazuri in care socializarea online a prins realitate, rezultatul fiind unul tragic pentru copil. Chiar daca aceste cazuri sunt destul de rare, important este faptul ca acestea reprezinta un semnal de alarma la adresa naivitatii tinerilor. In plus, site-urile de socializare smulg date persnale importante care, odata postate pe internet, pot ajunge in maini ce pot profita de pe urma acestora 

Fundamentul vietii de familie il constituie comuniunea de iubire, relatiile afectuoase directe nu de la distanta cu persoane cvasinecunoscute din lista de contacte.

Pentru a „actiona“ asupra adolescentilor, parintii mai au la dispozitie mijloacele economice si pedepsele. Insa, acestea nu reprezinta strategii ideale. Modul in care noi actionam este determinat de emotiile noastre.

Atunci cand intr-o familie exista emotii pozitive, adolescentii au parte de o dezvoltare sanatoasa.

Sarcina noastra ca parinti este sa ne asiguram ca adolescentii ajung niste adulti inteligenti pe plan emotional, sa-i ajutam atunci cand apar problemele si sa ii insotim pe aceasta portiune de drum, destul de dificila, dintre copilarie si maturitate. 

Noi ca parinti nu percepem dificultatile pe care adolescentii le intampina ca fiind foarte mari si avem tendinta sa le tratam cu usurinta adresandu-le multe reprosuri, neintelegand de ce pentru ei sunt atat de mari aceste probleme. Stresul provocat pentru un adolescent de pierderea cercului de prieteni este echivalent cu pierderea serviciului pentru adult. Majoritatea parintilor uita insa ca ei privesc problemele din adolescenta avand experienta varstei adulte, pentru ca adolescentii trec pentru prima oara prin ele neavand experienta de viata pe care o au adultii. 
Asupra adolescentilor se exercita in zilele noastre mai multe influente si tentatii. Diferenta intre noi si copiii nostri, din perspectiva informationala, este foarte mare. Niciodata in istoria omenirii la copii nu au ajuns atat de multe informatii fara sa treaca mai intai prin filtrul unui educator adult.

In prezent, parintii sunt intr-o competitie foarte severa pentru a castiga atentia copiilor lor si incercarile de a-i influenta pe adolescenti sunt in mod constant alterate de numeroasele mesaje care ii incurajeaza sa actioneze si sa gandeasca altfel decat ne invata Biblia. Viata agitata si timpul limitat de care parintii dispun fac si mai dificil accesul la aceasta lume a adolescentilor. Majoritatea se afla sub influenta colegilor, a internetului si a altor mijloace de informare pe care noi, ca parinti, nu le putem filtra. In acest proces care este adolescenta copiii trec in mare viteza. Nu este usor sa exercitam ca parinti o influenta asupra copiilor ajunsi la varsta adolescentei daca nu avem deja o relatie foarte apropiata cu ei. Este nevoie din partea parintilor de iubire, deschidere si stabilirea unor limite foarte clare, a unor reguli. Acestea nu se refera la restrictii, cat mai ales la atentie, orientare si stabilirea unor granite. 

Atitudinile care le iau parintii si copiii in ceea ce priveste fixarea obiectivelor si rezolvarea problemelor ii ajuta pe adolescenti sa pastreze drumul cel bun.
Pentru a ne insoti copiii pe drumul dificil pe care il au de parcurs si a deveni adulti, a da dovada de inteligenta emotionala inseamna: sa devenim constienti de sentimentele noastre si ale celor din jurul nostru; sa ne implicam si sa incercam sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti; sa ramanem calmi, sa gandim pozitiv, sa ne stabilim obiective si sa urmarim atingerea lor; sa ne folosim cele mai bune aptitudini pentru a lucra cu copiii in relatiile noastre.

Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri. Pe langa responsabilitatile cu care sunt confruntati multi dintre tineri, ei tin ascunse fata de parintii lor informatii elementare precum unde se duc sau ce fac, in timp ce pot comunica cu o usurinta incredibila sub anonimatul unui nickname cu necunoscuti despre cele mai intime ganduri ale lor. Pentru a-i ajuta, ca parinti va trebui sa intelegem care sunt nevoile, idealurile, preocuparile si mai ales trebuie sa tinem cont de faptul ca acesti copii deveniti adolescenti isi cauta indentitatea. Gasirea unei identitati pozitive si constructive – o identitate crestina - este cea mai importanta responsabilitate a adolescentei. 

Rezolvarea conflictului inte generatii consta in cultivarea de catre toti membrii familiei a comuniunii de iubire nu doar a comunicarii. Astfel prin iubire poti sa te apropii de copilul tau si sa-l faci sa inteleaga ca tot ce e in jurul lui nu este numai „marfa", ci si periculos! Doar prin iubire poti patrunde in lumea lui, sa devi interesat de preocuparile si aspiratiile lui incurajandu-l si facandu-l sa aiba incredere in propriile forte. Asa vei reusi sa-i castigi increderea si sa poti sa-l ghidezi „din umbra" catre lucruri bune.
La fel, doar prin iubire poti tinere sa-ti faci parintii prieteni, castigandu-le increderea! Demonstreaza-le ca esti matur si responsabil si ca stii ce faci. Acest lucru cere timp si efort, iar increderea o data castigata trebuie si mentinuta. Din pacate multi adolescenti decat sa spuna adevarul parintilor, incearca sa inventeze tot felul de minciuni care mai devreme sau mai tarziu tot ies la iveala.

Conflictul intre generatii exista, insa, se declanseaza cu precadere acolo unde se incalca principiile de viata crestine. Principiul fundamental in crestinism este comuniunea de iubire. Aceasta aduce grija fata de cei din jur si responsabilitatea. Conflictul apare de obicei intre adolescentii care vor sa o ia pe cai gresite si parintii care intervin pentru a le arata calea cea buna. Psihologia moderna (in mare parte necrestina), ne spune ca pedeapsa nu aduce respect si nici o buna comunicare in familie, de aceea este nevoie de maturitatea, tactul si experienta adultului pentru a diminua considerabil o astfel de situatie. De fapt conteaza modul in care este data pedeapsa adolescentului - pentru a memora necesitatea respectarii valorilor crestine date prin revelatie deci imuabile – cu toata iubirea fara patima. Putem invata de la familia traditionala crestina necesitatea impunerii unor reguli de viata in familie, si acestea sunt principiile.

(REALIZAT  IN  CADRUL  COLEGIULUI  DE STIINTE  “GRIGORE  ANTIPA”  BRASOV

PROFESOR    PR. SORIN  GATEA)

 

Ziua Părinţilor

  Dacă am serbat copiii şi viaţa însăşi  în ziua de 1 Iunie (şi în preajma acesteia), am vrut să facem un dar şi părinţilor.

Aşa că în seara zilei de 5 iunie, după Vecernie, în catedrala Mitropolitană din Sibiu, Ziua Părinţilor a fost marcată special prin rugăciune şi cuvânt, iar mămicile şi tăticii prezenţi la slujbă au putut afla, încă o dată, ce misiune deosebită şi ce daruri minunat le-au fost încredinţate odată cu rodirea pântecelui şi cu venirea pe lume a pruncilor lor.

Predica rostită de Parintele Profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu a fost o chemare la venirea în fire a noastră, la strângerea în matca de ortodocşi cu frică de Dumnezeu şi împlinitori ai legii dumnezeieşti, de care - faptele şi trăirea noastră o spun, ca să nu mai vorbim de statistici - am cam uitat.

Pentru că (ne)cunoştintele tehnice ne-au pus probleme la editare, n-am reuşit să ataşăm aici înregistrarea vorbirii părintelui, însă am găsit în ziarul "Lumina" o sinteză a întregii manifestări.

Vă invităm la lectură...şi la luare aminte!

Hristos S-a înălţat!

Marşul Vieţii

      Pentru Pro Vita Sibiu astăzi a fost sărbătoare!
Cu sufletul plin de bucurie, am serbat pruncii neamului nostru şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că încă se mai nasc. Am serbat mamele care se jertfesc aducându-i pe lume, îngrijindu-i, hrănindu-i, veghindu-le copilăria. Ne-am serbat adolescenţii frumoşi şi plini de viaţă. Am serbat Viaţa!

 Şi pentru că viaţa e cel mai minunat dar care ni s-a făcut, am vrut să arătăm tuturor că deopotrivă cu cea văzută preţuim şi viaţa care se plămădeşte în pântecele mamelor, chiar dacă ea rămâne ascunsă pentru o vreme ochilor noştri. 

Preţuim viaţa pruncilor nenăscuţi în aceeaşi măsura cu a celor veniţi pe lume! Şi credem cu tărie şi mărturisim şi srtigăm că avortul este ucidere şi pedeapsă şi vărsare de sânge nevinovat care strigă spre Cer...

...Şi glasurile noastre, ale celor porniţi în marşul mărturisirii vieţii au strigat şi s-au rugat şi au cântat! 

Încolonaţi, cu părinţii care ne-au născut întru credinţă în frunte, cu toaca chemând la împreună-rugăciune şi la împreună-vestire, am pornit să arătăm lumii că oamenii ni-s dragi şi că ne pasă. 

Încă din curtea Catedralei ni s-au alăturat studenţi ai Facultăţii de Teologie şi grupuri mari de elevi, dar şi trecători. Colegii noştri dragi din ASCOR ne-au fost alături în tot acest timp, ajutându-ne la pregătiri şi la buna desfăşurare a tuturor acţiunilor din preajma zilei de 1 Iunie.

Nu putem să nu vă împărtăşim bucuria de a-l fi avut în mijlocul nostru, participant la Marş şi susţinător al lui, pe Părintele Profesor Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, preşedinte al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România şi tată a 13 copii!

Mai departe lăsăm imaginile să povestească...

HRISTOS A ÎNVIAT!

BUCURIE!

                                       

                                             

 

                                

Invitaţie...la stand!

     În afara Marşului de 1 Iunie, devenit de-acum un (bun) obicei al fiecărui an, ne-am dorit să marcăm în mod mai special Ziua Copilului, astfel că am cerut şi primit aprobarea de a organiza standuri de prezentare în câteva puncte din oraş. N-am sperat acest lucru, deoarece în minunatul nostru burg este în plină desfăşurare Festivalul Internaţional de Teatru, însă Cineva, acolo Sus, cu siguranţă ne iubeşte...!

N-a fost tocmai simplu şi uşor să ne organizăm în timp scurt, însă a meritat tot efortul - trei standuri frumuşele, pline cu pliante şi cărţi interesante, aşteaptă să fie vizitate!

 Standul tradiţional din Parcul Astra...

...standul din Piaţa Mare, aflat încă în aranjare la momentul "imortalizării" :)....

...şi standul de lângă Teatrul "Radu Stanca"

Am avut şi ajutoare - voluntari din câteva licee sibiene (Grupul Şcolar "Carol I", Colegiul Economic "George Bariţiu", Colegiul Tehnic Textil), licee în care campania "Vreau să aflu despre viaţă" s-a făcut cunoscută: 

De asemenea, am avut la standuri vizitatori de toate vârstele...

Standurile funcţionează până în data de 3 iunie, aşa că vă aşteptăm să le vizitaţi! 

Şi dacă nu reuşiti să ne comunicaţi impresiile la faţa locului, vă aşteptăm cu comentarii aici! 

Mai multe poze de la evenimente găsiţi în secţiunea specială dedicată fotografiilor.

Marşul pentru viaţă

Pe data de 1 iunie, Asociaţia ProVita Sibiu organizează Marşul Vieţii, cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului.

Marşul  reprezintă o mărturie a valorii vieții umane, a familiei, a vocaţiei parentale, în special, a dreptului la viaţă al tuturor fiinţelor umane, de la concepţie până la moartea naturală.

Familia şi copiii sunt dintotdeauna elemente esenţiale ale vieţii sociale. Ele conferă stabilitate şi un sistem de raportare în care ne-am găsit mereu echilibrul şi singura posibilitate de a ne continua existenţa ca fiinţe omeneşti.

E timpul să proclamăm împreună firescul, normalul, darul vieții ca fiind dreptul primordial, natural și inalienabil al oricărei ființe umane.Copiii nenăscuţi nu pot răspunde dacă-şi doresc sau nu viaţă, nu pot face nimic pentru a se apăra, dar noi avem glas şi putem înălţa un strigăt de ajutor în numele lor!

Marşul este un manifest pentru familie, copii, nepoţi şi strănepoţi, întrucât aceștia reprezintă cel mai important bun al națiunii române și de ei depinde viitorul nostru comun .

Viaţa este un dar şi merită să fie preţuită !

Punctul de întâlnire este Catedrala Ortodoxă ( Str. Mitropoliei ) , ora 13.

 Traseu:

 Str. Mitropoliei – Piaţa Mare – Str. Nicolae Bălcescu – Str. Andrei Şaguna –

 Str. Mitropoliei

 Parteneri:

Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocsi Sibiu

Arhiepiscopia Sibiului

Susţine acest marş, vino alături de noi!

Pregateste-ti copilul pentru a deveni… “activist pentru drepturile sexuale”!

O recenta intrunire gazduita de Comisia Natiunilor Unite pentru Statutul Femeii a fost locul perfect pentru a prezenta noua programa de “educatie sexuala” a Planned Parenthood, cel mai mare business de avort si planificare familiala din America de Nord si unul din cele mai mari din lume. Sala – plina de reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale din intreaga lume interesate sa sprijine atat Planned Parenthood cat si organismele ONU care lucreaza strans impreuna cu aceasta (de ex. Population Council si International Women’s Health Council) sa preia noul curriculum “Linii directoare si activitati pentru o abordare unitara a sexualitatii, genului, HIV si educatiei privitoare la drepturile omului”.

“Daca am putea sa introducem acest program complet de educatie sexuala in fiecare scoala si sa-l implementam in toata lumea, am putea cu totii sa oprim lucrul si sa plecam linistiti acasa”, au fost cuvintele moderatorului catre numerosul auditoriu pe care il credea format exclusiv din feministe si sustinatori ai drepturilor homosexualilor. “Asta ne-ar rezolva toate problemele!” O afirmatie gandioasa, s-a gandit atunci reprezentantul United Families International, organizatie pro-familia din Statele Unite, care s-a aflat incognito in sala si a relatat evenimentul.

“Dupa ce ne-am intors acasa si am studiat ore bune cele 281 de pagini ale programei si cele 188 de pagini ale ‘caietului de activitati’, putem spune, cu mina pe inima, ca nu a fost deloc o declaratie grandioasa,” scrie delegatul UFI pe blogul asociatiei. “Aceasta noua programa de educatie sexuala unitara nu doar ca instruieste in tehnici de ‘autosatisfacere si satisfacere a partenerului’ prin masturbare, sex oral si anal ori tehnici de atingere a orgsmului, dar este si un manual bine construit, complet si foarte eficient in transformarea copilului in activist pentru ‘drepturile sexuale si de gen’.” (Nota: in original, “sexual rights and gender activist”; termeni specifici “revolutiei sexuale”. Despre gen şi diferenţa între acesta şi sex puteţi citi mai multe în articolul Teoria genurilor a feminismului subversiv).

Dar ce contine aceasta programa care se doreste a deveni un standard in educatia copiilor din intreaga lume?

“Programa unitara” abunda in lectii si activitati care:

• asociaza religia si familia traditionala cu promovarea urii, dezinformarii, stereotipurilor negative, opresiunii si violentei impotriva femeii;
• normalizeaza si promoveaza comportamentul homosexual;
• invata si conditioneaza copiii sa accepte si sa sustina casatoria intre parteneri de acelasi sex si sa eforturile de legalizare a acesteia;
• invata copiii sa creada ca oricine se opune comportamentului homosexual este nedrept, sustine discriminarea si nu poate fi membru activ al unei societati sanatoase;
• forteaza acceptarea si legalizarea prostitutiei, redenumita, dupa limbajul NewSpeak, “munca sexuala” (“sex work”);
• promoveaza avortul ca drept al omului si ii motiveaza pe copii sa devina sustinatori ai legalizarii acestuia la nivel global;
• invata copiii cum poti sa obtii un avort acolo unde acest lucru este ilegal;
• insista ca mariajul este doar o optiune oarecare in societatea societatea contemporana, iar parteneriatul domestic, coabitarea, uniunea civila sau refuzul oricarei forme de institutionalizare sunt variante egale si valide pentru relatii. Motivele pentru casatorie sunt reduse la simple mijloace de a respecta “traditii culturale”;
• maternitatea si casatoria nu sunt corelate;
• singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba in vedere adolescentii cind se angajeaza in relatii sexuale este daca le doresc, daca se simt stapani pe ei si pe situatie si daca au urmat pasii necesari pentru a “se proteja”;
• sunt rele legile care interzic avortul, incrimineaza prostitutia, “impiedica organizarea sindicatelor” (da, acest lucru este cuprins in programa de educatie sexuala! Si nu trebuie sa mire pe nimeni, de vreme ce moravurile usoare in materie de relatii sociale sunt specifice stangii neo-marxiste), interzic casatoriile intre parteneri de acelasi sex; de asemenea sunt gresite legile care au fost votate sub influenta religioasa/ a moralei religioase;
• “Rolul traditional, conservator al genului” (adica al sexului; despre definitia “genului” si implicatiile folosirii acestui termen vezi mai sus) aduce prejudicii atit barbatului cat si femeii si ar trebui eliminat. “Indivizii care au atitudini mai liberale in acesta privinta sau cei are cred in egalitatea intre sexe”, sufera mai putine consecinte negative;
• ”genul se invata” pentru ca “nu este innascut sau natural”. De fapt, tot ceea ce poate face un barbat poate face si o femeie si aproape tot ceea ce poate face femeie poate face si un barbat”;
• “Sarcina poate aparea si altfel decat prin actul sexual vaginal.” Un barbat si o femeie care sunt intr-o relatie nu e necesar sa aiba un copil in acest fel, pentru ca acum exista metode de “reproducere asistata”;
• promoveaza confuzia de gen ca pe un fapt normal. “Pe masura ce copilul devine constient de trupul sau, acesta isi poate explora sexualitatea cu prieteni de orice sex…”
• casatoria si religia sunt metionate in mod repetat in contextul factorilor de “coercitie sexuala” alaturi de “situatii conflictuale”, “inchisori” si “prostitutie fortata” (in sensul de trafic de carne vie);
• “Oamenii pot simti o atractie pentru alta persoana (de acelasi sex, de alt sex, sau pentru ambele sexe). Sau pot simti o dorinta generala care nu este in mod necesar fata de o alta persoana” (?!);
• atractia fata de persoana de acelasi sex nu poate fi schimbata prin “religie, terapie sau interventie medicala”;
• “Unele persoane care vor sa-si schimbe genul pot utiliza hormoni si /sau pot face interventii chirurgicale pentru o schimbare definitiva a organelor sexuale. Pentru cei care cauta acest lucru schimbarea este de importanta vitala”.

“Receptiv din punct de vedere cultural”

Programul vizeaza publicul-tinta (copiii, pe romaneste) la nivel global si se pretinde a fi “receptiv din punct de vedere cultural” – termen specific limbii de lemn neo-marxiste, la fel ca si mai cunoscutele “egalitate”, “compasiune” sau “crearea unei societati juste” (mai lipseste, nu-i asa, doar pumnul mainii stangi ridicat).

Singurul aspect din aceasta programa care NU este copiat din manualele gruparilor radicale feministe din Occident sunt fotografiile: programa este presarata cu fotografii cu adolescenti sugerand comportamente homosexuale.

Dar abstinenta/castitatea?

In document exista putine vorbe despre abstinenta/castitate, valori de referinta pentru educatia crestina.

Abstinenta – sub denumirea de “abtinere” – este mai intii mentionata ca posibila metoda de contraceptie. Sau, cum spune manualul, “cea mai sigura cale de a preveni bolile cu transmitere sexuala este abtinerea de la contactul vaginal, oral sau anal.” Acesta este probabil unicul adevar si oricum cel mai pozitiv lucru despre abstinenta – si crestinism – din intregul manual.

Alt pasaj plaseaza abstinenta pina la casatorie intr-un context negativ: “Fetele pot fi descurajate sau chiar pedepsite pentru ca sunt active sexual. In multe cazuri, fetele primesc mesaje contradictorii despre sex. Multe sunt invatate ca nu trebuie sa fie active sexual inaintea casatoriei.”

Iata si o tema de dezbatere propusa in manual: “Ce mesaj transmit educatia pentru abstinenta abstinenta, casatoria minorilor si mutilarea genitala feminina despre placerea sexuala?” (a se observa “nevinovata” alaturare si relationarea la placerea sexuala, caracteristica a filosofiei hedoniste pe care cu atata drag o imbratiseaza adeptii “drepturilor sexuale”!)

Ce se spune despre implicarea parintilor?

Nu exista aproape nici o mentionare a implicarii parintilor in procesul de educatie sexuala a copiilor, exceptand sublinierea faptului ca parintii ii invata pe acestia “stereotipuri de gen”, ca ii obliga sa se conformeze doleantelor lor (ale parintilor), ori ca impun “casatorii aranjate”; ca nu sunt siguri ce sa le spuna copiilor despre masturbare; ca ii pot “forta sa practice abstinenta pana la casatorie”; ca parintii pot fi o bariera in “beneficierea de servicii contraceptive”; ca parintii pot forta fetele sa avorteze; ca isi pot casatori copiii la varste fragede; in sfarsit, ca parintii se pot simti stanjeniti sa vorbeasca despre relatiile sexuale; daca sa le marturisesti sau nu atractia pentru o persoana de acelasi sex etc.

Concluzii

Ca parinti, ne inchipuiam ca scopul scolii este acela de a invata pe copii lucruri importante, ca matematica, stiintele, istoria, lectura – nicidecum predarea activismului politic dupa o agenda bine stabilita. Cu atat mai mult cu cat acesta este mascat dupa reclama la relatii sexuale in afara casatoriei sau la “stiinta autosatisfacerii”.

“Desi aici, la United Families International, avem de-a face adesea cu perversitatea si propaganda miscarii pentru ‘drepturi sexuale’, chiar si noi am fost socati de continutul si concentrarea acestei programe,” relateaza in final articolul citat.

Aceste grupuri au creat, asadar, un “produs” destinat ca, prin intermediul scolii, sa neutralizeze orice obiectie fata de comportamentele imorale sau aberante, sa promoveze avortul si orice forma de relatii sexuale ca “drept”, sa deconstruiasca rolul traditional al sexelor si sa dezagrege institutia mariajului si familia. Toate acestea pentru atingerea scopului final: promovarea unei inginerii sociale la scara mondiala. Si daca nu era de ajuns, prin acest program, tinerii vor fi educati sa devina ei insisi “activisti pentru drepturile sexuale si de gen”!

Ce sa mai spunem! George Orwell ar fi gelos. Metodele pe care Partidul le utiliza, in fictiunea sa distopica “1984”, pentru a-i ridica pe copii impotriva parintilor, stiind ca destructurarea familiei este vitala pentru supravietuirea regimului totalitar si alienant al “Fratelui cel Mare” palesc pe langa ce ii invata pe tinerii de azi “manualul de educatie sexuala” al Planned Parenthood despre parinti si despre valorile pe care acestia mai incearca, inca, sa le puna la baza educatiei lor.

Este adevarat, ideea si constructia programei apartin unei institutii diabolice (la modul propriu al cuvantului) care isi trage cea mai mare parte a fondurilor din avorturile practicate in zeci de clinici de pe tot teritoriul SUA. Programa ea nu constituie, deocamdata, decat un deziderat, nefiind un act oficial sub egida ONU; insa antecedentele pe care organismele internationale de sub egida Natiunilor Unite le au, deja, in promovarea acestor concepte sunt de natura sa ne alarmeze (vezi de exemplu aici si aici).

In final, UFI ne povatuieste – si bine face: ”Cautati aceasta programa in scoala unde sunt copiii vostri. Adesea intalnim parinti care cred ca programele de educatie sexuala complete – mai degraba decat cele bazate pe educatia pentru abstinenta – sunt singurele acceptabile in scoli. Ei cred, cu sinceritate, ca astfel de programe sunt critice pentru efortul de a preveni numarul infectiilor cu transmitere sexuala si al sarcinilor nedorite.”

Ca nu este asa – am aratat-o cu alte ocazii si o vom mai face.

Aceeasi recomandare v-o adresam si noi. Stiti ce invata copilul vostru la scoala?

Articol preluat de pe cultura vieţii.